Comportamentul pasiv-agresiv în mediul organizațional

O persoană ce prezintă un comportament de tip pasiv-agresiv, tinde să se revolte împotriva autorității, într-un mod indirect.

Un astfel de comportament se remarcă prin opunerea de rezistență, într-un mod tacit, față de exigențele superiorilor. Astfel, angajatul cu un comportament pasiv-agresiv va avea tendința de a procrastina majoritatea sarcinilor pe care le are de făcut, din cauza faptului că i se pare că șeful nu este suficient de competent sau că tonul vocii lui, atunci când i-a cerut să îndeplinească anumite obiective, a fost unul autoritar.

O altă caracteristică a persoanelor cu un astfel de comportament, constă în tendința de a critica ordinile sau de a îi bârfi pe superiori alături de alți colegi. De multe ori, reușesc să îi influențeze și pe ceilalți și să le implementeze anumite idei în legătură cu felul în care este privită munca lor de superiori sau față de nivelul de competență al superiorilor săi.

Este de remarcat faptul că tendință de a îi contrazice pe ceilalți și de a se revolta față de tot ce implică ordine sau reguli, este pasivă, ocolită. Astfel de persoane nu sunt genul care să spună superiorilor ce gândesc. Acesta ar fi un risc prea mare pentru ele, întrucât au o teamă față de confruntare și conflicte în general, fiind persoane timide și politicoase, crescute într-un spirit autoritar.

În momentul în care o persoană nu se simte apreciată suficient la locul de muncă sau consideră că munca sa este lipsită de valoare, nu va mai acorda același interes sarcinilor pe care le are de îndeplinit.  De asemenea, funcțiile în care capacitatea de decizie a individului este limitată sunt și funcțiile care nasc cele mai multe frustrări în angajați, conducând la adoptarea unui comportament de tip pasiv-agresiv.

În situația în care se află astăzi piața muncii din România, cu mulți investitori străini care și-au deschis propriile afaceri, cu firmele multinaționalele și francizele ce se deschid în număr tot mai mare, majoritatea angajaților vor avea puterea de decizie limitată, iar astfel de comportamente pasiv-agresive vor fi din în ce mai prezente. Însă nu toate aceste comportamente vor fi și tolerate, întrucât toți acești investitori au anumite principii și totodată termene pe care le respectă, iar un angajat care este obișnuit să amâne ce are de făcut, pentru că se simte frustrat în legătură cu faptul că nu este consultat cu privire la anumite aspecte, aceasta reprezentând forma sa de manifest, va fi cel mai probabil concediat. În cazul în care va avea șansa de întâlni un manager care să fie totodată și un lider transformațional, acesta probabil va știi cum să îl abordeze pentru a depista ce îl deranjează.

Un comportament pasiv-agresiv se mai remarcă și prin tendința de a îi blama pe ceilalți și se a se autovictimiza.

Una dintre convingerile care stau la baza acestui tip de comportament este:  „Dacă mă supun, îmi pierd libertatea”, dar cert este că în final ajunge să se supună, afișând o politețe uneori exagerată față de superiori. Acumulând toate aceste frustrări și evitând conflictele, angajatul nu va face altceva decât să resimtă un nivel al stresului din ce în ce mai crescut, creând totodată în jurul său un mediu tensionat. Productivitatea sa și uneori și a celor din jur va scădea și există riscul concedierii.

Comportamente de tip pasiv-agresiv sunt întâlnite încă din adolescență, reprezentând o etapa firească din procesul de dezvoltare a individului, prin faptul că adolescentul își construiește propria identitate și propria concepție despre lume și viață.

Aceste comportamente neexprimate la timp, este posibil să se declanșeze mai târziu în contexte mai dezavantajate, cum ar fi la locul de muncă.

Frica de a își exprima direct opiniile și nevoile, la care se adaugă teamă de confruntare și sentimentul de revoltă pe care persoana cu comportament de tip pasiv-agresiv îl resimte în momentul în care i se dă un ordin, toate acestea conduc la o permanentă presiune pe care persoana în cauză o resimte. Astfel, dorește să își „pedepsească” superiorul prin diferite acțiuni: uită să îndeplinească anumite sarcini sau le îndeplinește cu întârziere, nu își dă silința întru totul pentru a evita anumite situații neplăcute, cu diferiți clienți sau furnizori.

Pentru a putea fi ajutat să renunțe la acest tip de comportament, cel mai bine ar fi ca angajatorul să comunice cu amabilitate, să fie empatic și să îi solicite opinia angajatului de câte ori este posibil, invitându-l totodată să își exprime direct părerea.

De asemenea, este important să i se amintească, într-o manieră echilibrată, regulile companiei și îndatoririle pe care le are la respectivul loc de muncă.

error: Continutul este protejat !!
Call Now Button