Oare putem face o analogie între spațiul disponibil în telefon și spațiul nostru emoțional disponibil? Poate că așa cum suntem atenționați de telefon că este timpul să ștergem pozele, că memoria este plină, așa se întâmplă și în viața reală…poate că uneori vine momentul să ne desprindem de anumite persoane, să ne detașăm de amintiri și de ce ar fi putut fi și să ne eliberăm spațiul mental și sufletesc, făcând loc pentru ceea ce va urma.
Atunci când spațiul de stocare este plin, telefonul te întreabă: Eliberați din spațiul de stocare sau plătiți un cost suplimentar pentru a achiziționa spațiu suplimentar?
Oare care este costul pe care îl plătim în viața reală, atunci când ținem cu dinții de niște amintiri și idealuri care ne fac să rămânem agățați de anumite relații, care deși nu ne aduc împlinirea dorită, noi rămânem de dragul a ceea ce a fost și de dragul a ceea ce ar fi putut fi?
Ne îndrăgostim de potențial și începem să fabricăm în mintea noastră scenarii, rămânând mai mult ancorați în vis decât în realitate.
Costul emoțional pe care îl vom suporta va crește direct proporțional cu timpul alocat relațiilor în care simțim că nu putem fi noi înșine și trebuie să cenzurăm părți din noi pentru a fi acceptați și iubiți.
Care sunt consecințele atunci când alegem să rămânem în relații în care nu ne simțim acceptați pe deplin?
- Rămânem fără energie, pentru că efortul constant de a menține o relație nesatisfăcătoare și de a masca sentimentele reale poate duce la oboseală emoțională și epuizare, afectându-ne în mai multe arii ale vieții;
- Ajungem să ne punem la îndoială propria valoare, începem să credem că nu suntem suficient de buni pentru a merita să fim iubiți și acceptați așa cum suntem;
- Putem avea tendința de a ne izola de ceilalți;
- Ajungem să nu mai știm cine suntem, pentru că atunci când ne ajustăm continuucomportamentul pentru a fi pe placul celuilalt pierdem contactul cu propria identitate și cu valorile personale.
Acționăm dintr-o mentalitate bazată pe frică atunci când ne mulțumim cu puțin în relații, încercând să ne convingem că este suficient, de teamă să nu pierdem și puținul ăla, fără să realizăm că acele firimituri obținute din relațiile unde nu ne simțim acceptați pe deplin, nu ne vor potoli foamea, ba dimpotrivă, ne vor face să fim mai flămânzi ca niciodată.
Sufletul nostru are nevoie de hrană emoțională sănătoasă pentru a prospera.
Cum obținem această hrană?
Înțelegând faptul că noi suntem autorii propriei povești și nu putem pune pe umerii altcuiva sarcina propriei fericiri, ci este pe deplin responsabilitatea noastră. Este important ca noi să ne simțim bine în propria piele și să putem fi fericiți și atunci când suntem singuri.
Totodată, este deosebit de important ca așa cum avem grijă de memoria telefonului să avem grijă și de spațiul nostru de stocare mental și psihologic. Acest lucru implică o „curățenie” periodică a gândurilor și emoțiilor noastre, arhivând amintirile din care am învățat lecțiile necesare și eliberându-ne de cele care ne încarcă negativ, pentru a face loc conexiunilor autentice ce contribuie la starea noastră de bine și la creșterea noastră personală.
